AMOSNEWS: Un an tras la indigo (Autor: Octavian ANDRONIC)

"Afisul anului l-au tinut scandalurile. De toate soiurile: politice, economice, sociale, culturale si chiar sportive (...). A existat in acest an o frenezie a exprimarii contondente, veninoase, injurioase, suspicioase. Mahalaua a intrat in scena, etalandu-si mizeria sub reflectoarele unei mass-media avide de sange si jeg. Mai rau este ca scandalul a devenit, automat, un instrument politic. Nimic nu a fost prea rau, prea jenant, prea mizerabil, daca servea scopului. Scopul fiind acela de a le da la cap celorlalti. De a-i cotonogi in numele celor mai inalte principii. Cu regulile catch-ului: apuca de unde poti! Si cum poti! Schizofrenia unei societati balacindu-se in noroiul unei democratii supecte a iesit la iveala mai mult ca oricand. Toti s-au vazut doar pe sine si interesul propriu. In toiul insultelor si al imbrancelilor, lucrurile bune - caci au fost si din acestea - au trecut neobservate. Zgomotul si praful scandalurilor au acoperit tot. Si ne-au facut surzi si orbi la tot ce inseamna toleranta, echilibru, civilizatie..."
N-a fost nevoie sa schimb nici macar un cuvant din acest comentariu pe care l-am publicat in urma cu 20 de ani in ziarul Libertatea ("1993 - Un an scandalos"). Si cred ca el s-a potrivit in egala masura tuturor bilanturilor care l-au urmat pana acum. Ce poate sa insemne asta altceva decat ca societatea romaneasca se afla, daca nu intr-o involutie marcata, intr-o stagnare morala pentru care pare sa nu existe leac. Fata de 1993, Romania a evoluat cel putin formal.
Nu mai este tara care alerga atunci dupa clauza de la americani. Acum alearga dupa Schengen de la europeni. Obiectivele s-au mai schimbat, dar oamenii cu naravurile lor au ramas cam aceiasi. Nu s-a nascut noua clasa politica asteptata, cei tineri invatand de la batrani aceleasi trucuri ieftine cu care pot sa pacaleasca si sa minta in fata o tara care nu mai spera in nimic.
Sa fie acesta "blestemul" atat de sugestiv ilustrat de anecdota cu nasterea Romaniei? Daca nu o stiti, am sa incerc sa vi-o redau intr-o stangace incercare de a indulci pilula amara a bilantului.
Cica atunci cand Cel de Sus a purces la facerea lumii, avea in galantare felurite forme de relief si un numar de popoare. A dat fiecaruia cate ceva. La urma, cand a venit si randul Romaniei s-a trezit ca nu mai avea decat niste ramasite: ceva munte, niste dealuri, cateva campii, cateva rauri si chiar un tarm de mare cu o Delta unica. Aceasta alcatuire era atat de pitoreasca si atractiva incat Sf. Petru nu si-a putut reprima un sentiment de revolta: Doamne, ce faci? La astia le-ai dat de toate, nu-i nedreptatesti pe ceilalti? La care Domnul, in infinita sa intelepciune, i-a replicat: Stai sa vezi ce popor le dau!
*Pentru cei care nu mai stiu ce era indigoul si la ce servea acesta, raspunsul e simplu: un xerox primitiv, dintr-o foaie.